A LLA FESTE DELLA PENZIONE
DEJJ'AMICHE
TONINE TRINCHINE
I ss' é culate pure ' sta, campane ,
Però n' zacce cumma cumenzà,
pare che nzacce più adduprà le mane,
pijjà i' battocchje pe lla fa' sunà
i farce raccuntà tutte la storje
che ssole jésse 'po sapé a mmemòrje.
Ma pure nu' sapeme quacche ccóse
che séme viste i séme costatate ,
sò ccòse che ce rindene orgogliose,
ch'i' témpe ce l'ha tutte raccuntate.
Vuléve che parlésse la campane
pe fa' sentì la stòrje più luntane.
Anche perché che qquiste ada st' attènte,
tróppe precìse,tròppe puntjjuse,
se une sgarre jsse arrigne i dente,
se repijje i nne nn'é più furiuse.
Forse perché da ciche,da vajjóle
jéve appartate, sèmpre sole sole.
Però quande venéve a lle vacanze
daj Convitte,addó stéve a studià
jsse sfoggiava tutta l'éléganze,
jéve ggirènne a ffarse remirà.
spadine ai fianche,cóppele,divise.
Eve 'n bbéjje vajjóle,che sci 'mbise!
Dópe s'e ffatte grósse,diplomate
da raggionjere che nzà raggiunà,
seconde Malacòcce,sci frecate!
Ma quijje le dicéve pe scherza.
I guaje cumenzirne pròprje allore
a jj' ggirènne pe truvà i lavore.
Ma i' lavore pròprje nze truvéve
manghe se tte sbattive a ccòrpe 'n tèrre
i déntre a jsse auéste ce rudéve.
Siccome nn'éve state a ffa' la guèrre,
éve vajóle,nn'éve miche anziane,
allore se facétte partirggiane.
Ce se facétte p'acquistà i puntégge,
ce se facétte in témpe ritardate,
éve scadute ornaje quélla legge
i nce putirne fa' i' certificate.
Fu 'n 'avvucate a ffarce quist'inganne,
dópe la guerre, dòpe quindecianne.
Intante stéve all'università,
facéve béjj'esame con profítte,
ma s'affaccéve la necessità,
i témpe,inzomme s'ìvene restritte;
'na certe étà,sénza sistemazione,
cerchéve de truva 'n 'occupazione.
Carte bullate i atre,'ncartaménte
accluse a lle domande p'i' concorse,
cerchènne pure de truvà 'na spente,
i se mittétte pure a ffa' 'n corse
pe segretarje de coperative
i qquéste fu 'na bbóna prospettive.
A qquijje corse resultétte i' prime
i fu assunte cumma segretarje,
con tante onore i che 'na vera stime,
i queste fu la fine di' calvarje.
Valle Rovéte,'na vallata bbèlle,!
Elloche fu mannate,a Civitèlle.
Ntraméntre p'i' concorse fu chiamate,
fu 'n concorse sèrje,impégnative,
ne nn'éve manghe 'n raccomandate,
ippure a gquiste scétte positive.
I fu l'inizje della gra carjére
del grande fiscalista finanziere
I ccèrte vóte,manghe a ffarle appòste,
da quésta valle se ne jétte a 'nn'atre,
da quélle de Rovéte in Val d'Aoste,
loggecamènte sèmpre tra le carte,
vèrse la France,in quello de Morgé,
aj confine,vecine a Cormajé.
Imméce i' poste éllóche n' nce stéve,
ce stivene soltante ddu' 'mpjégate,
pérò i' témpe a llóre ci'avanzéve,
éve 'n paisitte abbandunate.
Ce stétte sci i nnò 'n mése scarse,
dópe,ad Aoste i sénz'arruffianarse.
Fu accolto bene,dignitosamente,
i dde lavore ce ne stéve a jose
i lavurétte diligentemente
ch'i superiore fúrene orgogliose.
Cinquenne remanétte a gquélla valle,
ma dópe revenétte a ccapabballe.
Funne cinquanne de lavore sode,
pe ji divertiménte ne fu male,
che lle madamusèlle, che lle tote
éve 'na cose pròprje éccézzionale.
Quande a lle fèrje quéste raccuntéve,
éve le vére,nné che s'avantéve.
Dope a Larine,éve Direttore,
la mojje,i fijje,quinde la famijje,
i éllóche te scuppeve i' sedore
né che putéve chiéde 'n cunsijje,
jsse éve i' cape,jsse diriggéve,
soltante jsse s'areccapezzéve.
'N 'atre cinquanne, che tré fijje 'n cójje
Floriane ne nzapéve cumma fa',
jsse in famijje ne mmuvéve fojje,
la pòra fijje s'éva rabbattà.
Passirne pure chisti lunghi anne,
però se 'ntravedeve mène affanne.
Cinquanne ancore dope ad Avezzane,
bhè,quélla vote stétte più cunténte,
se retruvétte 'nziéme ai paesane,
ma i' mestiere sì' éve fetente,
spéce pe chi vuléve sparagnà
Tonine nn'i putéve accuntentà.
Pure che l'Ente,pe j'assegnatarje,
nascétte,inzomme,un pò de dissapor
Ne nne che jsse éve 'n'avversarje,
jsse parléve cumme a Direttore,
che certe tasse ìvene applicate,
secondo sé,ch'i' mètede sbajjate.
Che tutte quella sórte de carjére
ogni cinquanne éve trasférite,
pare che stéve ajì carabbinjére.
Sèmpre precise,sénza maje 'n attrite,
ippure i' tempe s' areccrumprendéve,
precise un lustro addovunque jéve.
Ultimamuènte,mó,vintanni fa,
Sulmone e state la più sfortunate
sole tre anne ci'ha putute sta',
perché i mannirne a lla città alate.
L'Aquele,capoluoghe reggionale
che de j'Abbruzze nóstre é capitale.
Gran Direttore d'Uffice de Reggistre,
con grande stima e considerazione
i respettate cunme 'n ministre.
Ma no perché mittéve suggezzione,
proprje perché se méritéve queste,
anche perché sapéve fa' i' modèste.
Mo sténghe a ésaggérà ch'i cumpliménte
imméce no e pura verità.
Anze e lle vére pure,che 'ntramènte,
élloche ne nzavéve addo parà,
ha fatte, i sériamènte pe ddavére,
i' Présidente de lle Penne nére.
Apparte tuttequante l'atre cóse:
gite,discorse alla Musseline,
ha réalizzate 'n'opera grandiose,
la piazze i i' monuménte de j'alpine,
é bbéjje grósse,anze cicarejje,
Pérò a 'nn'alpine ce sarassenéjje.
Da quande é Presidènte de j'alpine
Tonine é deventate piú robbuste,
ame in particolare la cucine:
salame,savecicce,pésce i arruste,
pérò,tra l'atre cóse,più de tutte
ce piace sèmpre de magnà presutte.
J' mò ne nzacce cumma l'énga dice,
truvà,inzo me,le paróle adatte;
pubblicanènte 'nnanze a chist'amice,
ne nné che j' te vójje fa' i' retratte!
'St'ultimi témpe, mó, care Tonine,
te si' addate tróppe a lla cantine.
Nu' le sapéme ca ssi' falegname,
pérò éllóche sotte,nòtte i jurne,
sèmpre a cummatte a tajjà legname
che quélla séche pare 'n talurne
che sta arrunzà, nte la pijjà a male,
che fa i' remmore sèmpre tale i qquale.
Nu' le sapéme,si' fatte l'invenzione
de cèrte attrézze che nzó' brévéttate,
sapéme ch'é 'na tua créazione
i che nisciune te l'ha maje negate.
Pérò t'adissa pure divagà,
tu t'ammuffisce che l'umidità.
Quést'é la vera storje,pressappóche,
facènne i cunte é bbóne i' risultate,
pure s'a ttì te piace a ffa' i cóche
pe ffarte tróppe spisse n'abbuffate .
E' méjje ancore,mó ce vó' i fatte!
Spéce se tu remane soddisfatte.
A nmì me pare,quélle che ssó' dditte,
tranne le cóse che té' 'n corpe tu,
è a conoscènze de Sambeneditte.
J' ne nte sacce dice nénte più.
Ma nu' intante tuttequante 'nzieme
da ogge in poje te l'augúréme
' Na vita longhe de magnà i bbéve,
tra stipe,armadje,porte i lle finèstre,
de fa' i' mastre i de ne ffa' 'j' allieve
i de sentirte le più bbèlle orchestre.
I ddópe,ancore tuttequante nu',
t' augurérae quélle che vvò' tu.
Affettuosamente
1 7 Agosto 1996
inizio -libri editi -parlato
pulito - sposi -politica-
amici - altre rime
-immagini -giochi-
nomi - prosa - novità
© 2004-2012 by Duilio De Vincentis- tutti i diritti delle immagini usate
sono dei rispettivi titolari s.l.
Webdesigner:weball - curato
e messo in rete da |
![]() |